Cancerul ovarian: tipuri, simptome, factori de risc și metode de diagnostic

Cancerul ovarian este o formă de cancer care începe în ovare, organe reproductive esențiale la femei, unde se produc ovulele și hormonii sexuali estrogen și progesteron. Deși este mai rar decât alte tipuri de cancer ginecologic, cancerul ovarian este adesea diagnosticat târziu, deoarece simptomele pot fi vagi și ușor de confundat cu alte afecțiuni. Depistarea timpurie este esențială pentru creșterea șanselor de supraviețuire și pentru eficacitatea tratamentului. Citește și despre: Tipuri de cancer.

Tipuri de cancer ovarian

Cancerul ovarian poate fi clasificat în funcție de tipul de celule din care provine tumora. Cele trei tipuri principale sunt:

1. Tumori epiteliale

Acestea sunt cele mai frecvente, reprezentând aproximativ 90% din cazurile de cancer ovarian. Se dezvoltă din celulele epiteliale de la suprafața ovarului și includ diferite subtipuri, precum:

Carcinomul seros: cel mai comun subtip de cancer ovarian, agresiv și cu o capacitate mare de a se răspândi.
Carcinomul mucinos: un tip rar de cancer epitelial care poate produce cantități mari de mucus.
Carcinomul endometrioid: asociat adesea cu endometrioza și cu o evoluție mai lentă.
Tumori cu celule clare: o formă rară de cancer, cu un prognostic variabil.

2. Tumori ale celulelor germinale

Aceste tumori se formează în celulele care produc ovulele și sunt mai frecvente la femeile tinere. Majoritatea tumorilor de acest tip sunt benigne, însă cele maligne pot include:

Disgerminom: o tumoră malignă ce apare de obicei la femei tinere și este sensibilă la tratamente.
Carcinom embrionar și teratom imatur: două forme rare de cancer, cu caracteristici specifice.

3. Tumori ale stromei ovariene

Aceste tumori sunt rare și se formează din celulele stromale, care produc hormoni. Tumorile stromale sunt mai puțin agresive decât cele epiteliale și pot include:

Tumori cu celule granuloase: cel mai frecvent tip de tumori stromale, cu o creștere lentă.
Tumori cu celule Sertoli-Leydig: produc hormoni androgeni și pot cauza simptome precum virilizarea (dezvoltarea caracterelor masculine).

Simptomele cancerului ovarian

Cancerul ovarian este adesea numit „ucigașul tăcut” deoarece simptomele inițiale sunt vagi și pot fi confundate cu alte afecțiuni, cum ar fi tulburările gastrointestinale sau balonarea. Totuși, atunci când simptomele persistă și devin mai severe, ele pot indica prezența cancerului ovarian. Simptomele frecvente includ:

Balonare persistentă: o senzație de plinătate abdominală, de obicei rezistentă la schimbările de dietă.
Durere pelvină sau abdominală: durere surdă sau ascuțită în zona pelviană, care poate deveni constantă.
Dificultăți de alimentație și sațietate rapidă: senzația de plinătate după consumul unei cantități mici de alimente.
Nevoia frecventă de a urina: presiunea exercitată de tumoare asupra vezicii poate duce la urinări frecvente.
Oboseală și pierderea în greutate: oboseală inexplicabilă, slăbiciune și pierdere în greutate pot fi semne ale cancerului avansat.

Dacă aceste simptome persistă pentru mai mult de câteva săptămâni, este recomandată o evaluare medicală pentru excluderea cancerului ovarian.

Factori de risc pentru cancerul ovarian

Există anumiți factori de risc care pot crește probabilitatea de dezvoltare a cancerului ovarian:

Vârsta: Cancerul ovarian apare cel mai frecvent la femeile de peste 50 de ani, mai ales după menopauză.
Istoric familial: Riscul este mai mare la femeile cu rude apropiate (mamă, soră) care au avut cancer ovarian, mamar sau colorectal.
Mutațiile genetice BRCA1 și BRCA2: Aceste mutații cresc semnificativ riscul de cancer ovarian și mamar.
Endometrioza: Această afecțiune în care țesutul uterin crește în afara uterului poate crește riscul de cancer ovarian.
Terapia hormonală după menopauză: Utilizarea terapiei hormonale de substituție (HRT) poate crește ușor riscul de cancer ovarian.
Istoric de cancer mamar: Femeile care au avut cancer mamar prezintă un risc mai mare de a dezvolta cancer ovarian.
Infertilitatea și lipsa nașterilor: Femeile care nu au avut copii sau care au probleme de fertilitate prezintă un risc ușor mai ridicat.

Metode de diagnostic pentru cancerul ovarian

Diagnosticarea cancerului ovarian este dificilă în stadiile incipiente, deoarece simptomele sunt nespecifice. Cu toate acestea, mai multe teste și proceduri ajută la confirmarea diagnosticului și la stadializarea bolii.

1. Examenul pelvin

Examenul pelvin este de obicei primul pas în evaluarea cancerului ovarian. În timpul acestuia, medicul palpează ovarele pentru a observa dacă există mase anormale. Totuși, masele mici sau localizate adânc în pelvis pot fi dificil de detectat prin palpare.

2. Ecografia transvaginală (TVUS)

Ecografia transvaginală este una dintre cele mai utilizate tehnici imagistice pentru examinarea ovarelor și detectarea posibilelor tumori. Aceasta oferă imagini detaliate ale ovarelor și ajută la diferențierea între masele solide și cele chistice. Ecografia nu poate confirma dacă o masă este benignă sau malignă, dar poate ajuta la stabilirea unor caracteristici importante.

3. Testul de sânge CA-125

Testul CA-125 măsoară nivelul antigenului tumoral CA-125 în sânge, care poate fi crescut în cazul cancerului ovarian. Cu toate acestea, nivelurile ridicate de CA-125 pot fi asociate și cu alte afecțiuni benigne, cum ar fi endometrioza, fibroamele uterine sau bolile inflamatorii pelvine. Acest test este mai util în monitorizarea răspunsului la tratament decât în diagnosticare, dar poate contribui la identificarea riscului în combinație cu alte teste.

4. Imagistica prin Rezonanță Magnetică (IRM) și Tomografia Computerizată (CT)

IRM-ul și CT-ul sunt utilizate pentru a evalua dimensiunea și localizarea tumorilor și pentru a verifica dacă acestea s-au răspândit în alte părți ale corpului. Aceste tehnici sunt deosebit de utile pentru planificarea tratamentului, ajutând medicii să evalueze extensia cancerului și să detecteze posibile metastaze.

IRM: Oferă imagini detaliate ale structurilor moi, permițând medicilor să observe structurile anatomice fine și să stabilească caracteristicile tumorilor.
CT: Oferă imagini detaliate ale abdomenului și pelvisului și este utilizată în special pentru a detecta metastazele și a evalua stadiul bolii.

5. Laparoscopia

Laparoscopia este o procedură chirurgicală minim invazivă prin care un laparoscop (un tub subțire cu cameră video) este introdus în abdomen pentru a vizualiza ovarele și alte structuri pelvine. Dacă se observă o formațiune suspectă, medicul poate preleva o mostră de țesut pentru biopsie, care confirmă prezența și tipul de cancer.

6. Biopsia

Biopsia este standardul de aur pentru diagnosticarea cancerului ovarian. În timpul acestei proceduri, medicul prelevează o mostră de țesut din masă tumorală suspectă, iar proba este analizată la microscop pentru a determina dacă există celule canceroase și ce tip de cancer este prezent. Biopsia este adesea realizată în timpul intervenției chirurgicale pentru îndepărtarea tumorii.

7. Tomografia cu Emisie de Pozitroni (PET-CT)

PET-CT-ul este o tehnică de imagistică avansată care ajută la detectarea celulelor canceroase active în corp, identificând zonele cu activitate metabolică ridicată, caracteristice tumorilor maligne. Este utilizată pentru stadializarea cancerului și pentru evaluarea răspândirii acestuia în alte organe.

Importanța diagnosticării timpurii a cancerului ovarian

Diagnosticarea precoce a cancerului ovarian este esențială pentru un prognostic pozitiv, însă depistarea timpurie este adesea dificilă din cauza simptomelor nespecifice. Screeningul de rutină pentru cancerul ovarian nu este încă disponibil, dar femeile cu risc crescut ar trebui să discute cu medicul despre opțiunile de monitorizare.

O combinație de teste imagistice și analize de sânge poate ajuta la identificarea precoce a cancerului la femeile cu un risc ridicat, inclusiv cele cu mutații genetice BRCA1 sau BRCA2. Totodată, un examen ginecologic anual este important pentru a detecta anomalii la nivelul ovarelor.

Cancerul ovarian este o afecțiune complexă, însă diagnosticarea precoce și un tratament bine coordonat pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții și șansele de supraviețuire ale pacientelor.